VII Petale pe un pai She smells like sweat, and cum and orange. And she lies back moaning. For me. Because of ME. Making me feel God once more. Hiding my insecurity. It’s like this that I’ve spent my last months. Feeling the highs and lows of what some might fear to experiment. Pleasure, to the extreme. Lust. Love, maybe. Inainte a fost cuvantul. Sau era "inainte!, a fost cuvantul"? "Nu te culci?" "Mai stau putin." "Vino macar langa mine.." "5 minute..." …If they say I never loved you, you know they are a liar… Ma duc si imi torn o ceasca mare de cafea. De cand beam cate 5-6 pana la pranz, cred ca ceva s-a dereglat. Acum beau una si ma apuca somnul. Cana este alba, cu un model idiot. Nu imi dau seama cum a scapat momentelor in care, plin de gratie si alcool scotian, aruncam cu idei, dileme, maxime, aforisme si pahare de whiskey, pe geam. Nu conteaza. Cana mea zace pe birou, langa altele. Altele inseamana nimicurile gandite de Marcuse, unul intre ceasuri, un Morus si o telecomanda. Mereu am preferat compania obiectelor, oamenilor. Gadgeturi. Greu de vanat. Usor de controlat. Poate prea usor. Fara pretentii. Fara nevoi. Obiecte. Detalii fara importanta, care iti completeaza imaginea cotidiana. Care iti coloreaza o personalitate incolora. Care iti devin viata. "Ce lucruri ati lua cu voi pe o insula pustie?" Niciodata nu am avut curajul sa raspund. Sorb usor din cafea. E mai fierbinte decat ma astept si imi simt deodata buzele. E o reactie normala a durerii, sa simti deodata partea respectiva, pe care in mod normal nu o constientizezi. Sa simti ca mai existi. Durerea iti da certitudinea ca inca traiesti. Durerea si frica. Gramada de pe birou arata destul de bine pentru luat pe o insula pustie. Ma incrunt in timp ce astept o noua muscatura din partea cafelei. Mai ales telecomanda trebuie sa vina cu mine. "De ce tocmai telecomanda?" Pentru ca imaginatia nu este intotdeauna frumoasa. Si s-ar putea sa doresti sa o schimbi. Iar in imaginatia mea, telecomanda isi are un loc rezervat. Nu de alta, dar cine ar pleca in realitate pe o insula cu doar 10 lucruri la el? Oare am luat bateriile?.. I Imi lipseste capacitatea de a face un plan dupa care sa ma tin, in momentul de fata, fapt ciudat, altfel ma descurc binisor la capitolul asta. Cel mai simplu ar fi sa gasesc un ghem pe care sa il desfasor usor, pentru ca oricarui estet sa ii fie mai usor de urmarit. Poate am sa incerc asa. Sau poate nu. Daca as incerca sa construiesc realitatea paralela, actiunea care sa ofere un vehicul cuvintelor care conteaza cu adevarat, cred ca m-as topi in tine. Ca un unt scarbos intr-o palma surprinsa de puterea ei. Unde incepe utopia mea si unde incepe a ta? Unde intru cu utopia mea in realitatea ta? Unde incep eu si unde te opresti tu? Daca eu scrijelesc acum in partea mea de suflet posibilele tale trairi, inseamana ca esti al meu. Tu esti tulpa mea, la fel cum eu traiesc acum, independent de mine, gratie chemarii tale. Ca un golem. In momentul de fata, realitatea dintre noi doi devine neclara. Citesti la persoana I, intri in povestea mea, iar daca eu folosesc "tu", ajung sa ma exclud din propriul meu vis, pentru ca in clipa in care citesti, acum, suntem unul si acelasi. Un golem orb, fara tinta. Confuz? Nu te mai incrunta, aratam ridicol. Serios. Asa ca hai sa fim constructivi. Ma imbrac si ies automat din casa, fara sa gandesc unde vreau sa ma duc. Asta pentru ca stiu ca mereu esuez in aceleasi locuri. Nici macar nu este vorba despre loc in sine, ci despre oameni. Sunt aceiasi, sunt niste figuranti intr-un film strain, in care sunt singurul actor care nu isi gaseste partenerul de replica, iar cei la care ma uit vorbesc un dialect slav sau turcic (mari enigme pentru mine limbile astea). Nu am unde sa merg, dar cred ca in centru trebuie sa fie ceva. "Centru" este destul de vag denumit un loc care se intinde pe cativa kilometri patrati. Orasul modern a parcelat si diversificat agora, diluandu-i puterea si transformand-o intr-un labirint bun de lipit afise si vandut carti vechi. Rar, bun si de fugit din calea diverselor elemente cu inalt simt civic, vezi minerii. Toate locurile din centru sunt practic la fel. Preturile difera prea putin ca sa iti ofere un bogat meniu uman. Tipa interesanta cu breton dantelat de fumul tigarii, grupul de studenti care inca nu au scapat de examen, desi au iesit din sala de 30 de minute, nenea care oscileaza intre a fixa, cu o privire pe care o stie superioara, pe tanti cu breton sau pe stundenta de anul 3. Si eu. Adica noi. Ceai negru astazi. Cu lapte. Ca de obicei, daca nu alegem varianta A - cafea cu lapte, sau varianta C, o bere neagra. Fara lapte. Telefonul suna din mormanul hainei mele si ma grabesc sa il scot ca sa il amutesc. Nu cred ca as fi o companie buna astazi. Sunt un pic prea contemplativ, iar tacerea prelungita intr-un dialog este deseori gresit inteleasa ca lipsa de interes sau imbecilitate. Trebuie sa imi inchid ochii cand ies din bodega cizelata. Soarele ma face de fiecare data sa imi amintesc ca doar el este adevaratul zeu, iar orice privire darza a mea in fata lui este urmata de o shimonosire deloc in acord cu statutul meu divin. Oare zeii purtau ochelari de soare? Adonis, cu RayBan si in curul gol? Daca tot am adus vorba, ce era cu frunza aia in fata? Cum puteai sa insufli teama si sa ai parte de respectul altor deitati cand apareai la petrecerea divina purtand doar o frunza? Mica. Cum arata conversatia lui Adonis-in-curul-gol-si-cu-frunza-mica cu Thor, intr-o blanita eleganta si un ciocan asortat? E ceva ce mi-ar placea sa vad pe viu. In Herastrau este liniste. Cativa oameni, ceva mai multe animale (inclusiv gardienii publici) si mult spatiu. Spatiu pe care simti ca il domini, ca il poti strange in pumnul tau. Meu. Sunt insotit de o cafea, la pahar de plastic. Ma uit curios la cetatenii care se chinuie singuri si alearga fara scop prin parc. Ma refer la cei care se alearga singuri, altfel e frumos sa te alergi cu cineva, cum ar fi ala care ti-a furat mobilul sau geanta. Cei la care ma uit eu acum pur si simplu fug. Poate de ceva din trecutul lor. Cel mai probabil insa, fug de ei. Esti nemultumit cu tine, dai vina pe aspectul fizic, te uiti in oglinda si o iei la fuga. De nebun, aceeasi alee centrala prin fata unuia cu barba, ochelari de soare si o cafea in mana, in speta, eu. Sincer, ma astept ca oamenii astia sa cada pe parcurs la un moment dat si sa fie mancati de cainii care privesc la fel ca mine, desi lor le lipsesc ochelarii si cafeaua. La intervale neregulate, prin fata publicului - subsemnatul si cainii - trec diverse specimene. Jur ca as inchide intr-o cusca mica toti oamenii care nu sunt constienti de ei. Care nu sunt vii. Care merg ca niste umbre dizgatioase, care nu mai au nimic de oferit nimanui si mai ales lor. Cred ca si cainii gandesc la fel. Peisajul incepe sa se repete si cum cetateanul care fuge in cerc inca nu a cazut, plec. Trec de Exploflora si renunt sa mai caut o logica a aranjamentului respectiv. O caprioara sta fata in fata cu o gasca. Ambele dintr-un metal a carui denumire imi scapa, chimia fiind inca una din materiile pe care le-am petrecut intr-un bar. Ambele mi se par sublim de inutile. Undeva, ceva mai exilata pe niste scari, o gaina supradimensionata papa de zor pateul unui cetatean numit Prometeu, care, prin expresie, aduce cu un fotbalist accidentat la glezna si care se tine de cap. Nu am inteles asta niciodata. In fine, aranjamentul este de un subtil rafinament, iar eu cobor spre lac, unde o gloata de cetateni piveste imobila spre apa. Cineva tipa isteric, iar cainele este complet relaxat. Isteric tipa o pustoaica al carei caine se relaxeaza in apa. Toti cred ca animalul urmeaza sa se inece, motiv pentru care nimeni nu face nimic, evident. De cand am ajuns sa asteptam minusurile inaintea oricaror plusuri? De ce dracu' s-ar ineca animalul ala cand pentru zeci de mii de ani cainii au inotat fara probleme. Deodata insa, in Bucurestiul secolului XXI, cainele uita brusc sa inoate si asta doar pentru a face pe plac gloatei hranite cu stirile de la ora 5. News flash: procentul evenimentelor pozitive este coplesitor mai mare decat al celor negative. Cum insa un eveniment devine o stire numai daca este negativ, evenimentele pozitive ies din realitatea cotidiana ilustrata de stiri. Ergo, traim intr-o lume ingrozitoare, in care se intampla numai nenorociri. Fals, dar daca asta vrem sa vedem in contiuare, ajungem sa ne isterizam complet fara motiv. Iar de la imbecilii hraniti cu ProTV si Saniuta la un altul care doarme langa o valiza nucleara nu este decat un pas. Si asta este numele trascaului ingurgitat. Saniuta sau orice mai de soi. Dar, in definitiv, tot alcool. Mergem spre ambasada chineza. Pe al doilea ponton imi fac popasul. Este parca din nou liniste si ma simt ca la inceput. Un tep zepi contaminat cu cladirea casei presei si cu doua - trei constructii mai inalte care se itesc de dupa copacii de pe malul celalalt. Vad poza asta si realizez ceva; stii cand ai ajuns la limita. Cand ata s-a rupt. Cand totul tace in capul tau si stii ca nu mai este nimic care sa te faca sa te opresti. Fara ratiune, fara argumente, fara energie pentru conventii. Doar eu, singur si natural. Nebun. Crezi ca ma insel? Sa caut argumente? In momentul in care apare nuantare, introduci indoiala intr-un sistem care, ca orice sistem, este bazat pe o constructie dogmatica ce necesita supunere oarba. Ca aceea pe care o resimti organic cand te impotrivesti ca apa sa iti intre in plamani. Iar la mine nu mai exista nuanta. Stiu ca sunt nebun. Exact cand imi marturiseam asta, un vartej putenic s-a podus, invaluindu-ma in praf. O mica tornada, care a trecut exact prin mine si si-a continuat fuga in cercuri pe tavanul lacului. Un vartej care a trecut prin mine sau care a plecat din mine. Oare ce ne mai rezerva dimineata? Privind inauntru Incursiune si interpretare. Eruditie si snobism. Intrebari, zgomot si lipsa de atitudine. Am vizitat muzeul de arta contemporana, spatiu inteligent si indraznet amenajat pentru scopul pe care il serveste. 3 etaje, exponate cat sa umpli un singur nivel si vizitatori care incap intr-o masina. Mica. Si totusi, de fiecare data plec cu un sentiment de multumire de aici. Expozitia este inca departe de a cadea in desuet. Exponatele se intrepatrund. Aplicatiile video vin in compensatie si in echilibru, sunetele imbraca intreaga oferta vizuala. Expozitia formeaza un tot surprinzator de unitar, desi in aparenta domneste haosul. Un barbat gol face echilibristica pe obiecte de mobilier asezate in cerc. Merge pe spatarul si muchia scaunelor, mesei, patului. Din nou. Din nou. Din nou. Privesc proiectia de 7 minute. Poate mai mult. Sunt inconjurat de sunetele celorlalte aplicatii si deodata imi dau seama. Nu ma uitam la barbatul gol de pe scaune. Ma gandeam ce fragil este, ce neajutorat si totusi perseverent. Expozitia de la muzeul de arta contemporana este, de fapt, un mic drog. Aplicatiile au menirea de a te predispune la o incursiune in tine. Pe scurt, mediul inconjurator dispare pe masura ce, hipnotic, ajungi sa reflectezi asupra propriei persoane. Poate asta este si rolul unei initiative cu rol intelectual. Sa gandesti, sa incerci sa intelegi, sa te rupi de metrou si de traficul infernal si de deadline-uri si inchizi un pic ochii, doar ca sa vezi mai bine. Pentru unii, nu aici se gaseste arta, orice ar insemna ea. Pentru unii, o sculptura a lui Michelangello se rezuma la un milion de lovituri de ciocan. Mona Lisa este demitizata; zambeste pentru ca este insarcinata, arata cel mai recent sudiu. Giulgiul din Torino este un fals elevat al lui Leonardo, cred altii. Totusi, chiar “expuse”, dezbracate de aura care le-a facut faimoase, aceste simboluri raman capabile sa scoata ce e mai bun din noi. Acel ceva primordial, nealterat de civilizatie, acel loc in care nimeni in afara de noi nu poate ajunge. Poate tocmai din acest motiv unii incerca sa inchida usile spre acest loc. Pentru ca aruncand cheia constiintei, nu te vei mai lupta cu ea. Vei ramane insa mereu lipsit de darul de a putea privi inauntru, si de a te vedea facand echilibristica pe muchia scaunelor, mesei si patului. II "Nu e loc pentru toti?" "Nu, pentru ca omul este implinit numai prin comparatie si deci, in comunitati. Iar in comunitati, unii trebuie sa fie mai prejos pentru ca altii sa iasa in evidenta. Si aici apar neajunsurile." Suntem de 2 ore pe drum. Clujul a ramas in spate, iar masina parca impinge poza orizontului cu putere, in timp ce patrundem in ea. Stiu drumul pe dinafara. Inainte de fiecare reper, creierul meu il construieste atent si il plaseaza in calea mea, unde ma asteapta, peste 3, 4 curbe. As putea, la fel de bine, sa stau intr-un pat, in coma de 7 ani, (dar stabil, cum ne informeaza medicina, fericita, astazi; oare e bine sa fii stabil in coma?), iar mintea mea sa genereze realitatea asta alternativa si perfect viabila. La fel de viabila ca cea pe care o generez eu acum. Am cedat iar si am oprit cd-ul, ca sa aud o voce cat de cat fara valente celebre. E ca un facut; ti-ai facut playlistul pentru drum, il iei ca o cartita cu tine si in masina te plictisesti dupa primele 3 piese, dezamagit parca de faptul ca stii melodiile. Normal ca le stii, babuin idiot, doar de aia le-ai ales sa te insoteasca in fantezia ta. Am nevoie de radio. Din nou, surpriza; singurele posturi pe care le prind sunt ireal de proaste. Fantastic. Totusi, este normal, esti doar pe drum catre destinatia finala, iar toti isi disputa intaietatea in punctele terminus. Mintea imi genereaza mai departe obstacole medivale, ruinele de la Saschiz, vaile verzi si molcom – adanci, asa cum sunt ardelenii. Imaginatia trebuie sa fie responsabila si pentru replicile pe care le aud la radio. DJ-ii sunt ca stand-uperii; fiecare propozitie gandita si construita minutios dinainte, exersata si lansata ca o veritabila punch-line. Cateodata rateaza. E ok, trebuie sa perseverezi. Doar asa ne invata tanara speranta Hagi, intr-un interviu din Universul Copiilor, prin ’92. “Ai, n-ai mingea, tragi la poarta!” Si Hagi a perseverat. Nu mai am multa natura de poluat pana ajung acasa. Am reusit sa las in urma pe toti care doreau sa vina cu mine. Am mormait ceva despre lipsa de spatiu si am fugit de ei ca un atlet. Ironica meserie au si oamenii astia! Toata viata fug de cate cineva. Si dupa ce au fugit cel mai bine si mai repede, oamenii ii iau si ii aseaza pe niste cutii, in rand cu cei de care fugeau, si le atarna tinichele pe gat, care par sa spuna “oricat ai fugi, de noi tot nu poti scapa”. E si normal, doar fug in cerc, sub privirile tuturor. Parchez in fata casei. Masina se opreste si redevine o carcasa care se raceste, pana data viitoare cand voi insufla viata in ea. Abia acum simt ca sunt singur. Imi arunc bagajul in hol (daca as putea, as arde lucrurile, nu le-as spala) si ma duc direct spre cada. Pe drum pescuiesc o sticla si un pahar. Ar fi culmea sa ma usuc in toata cada aia. O gura, o linie. Vecina mea este atat de grasa incat nu mi-am dat seama ca e insarcinata in 6 luni. Ma gandesc la ea si ma gandesc la nuci. Nucile sunt niste avortoni, nu? Sunt esecurile. Sunt aia care nu au ajuns sa infloreasca. Au ales calea scurta si au fentat tot ciclul natural. De ajuns, au ajuns tot acolo unde ajungem toti. Si mi-au mai si luat fata la marea petrecere a tipei aleia cu care ai de fapt marea relatie, dupa scurtul drum prin viata. Daca toti ajungem acolo, daca broasca testoasa bate pana la urma iepurele, ce rost are? Ce rost are sa ceri un meniu XXL cu suc dietetic, sa fii o coaja goala si sa visezi la actiuni rebele, sa te speli pe mainile protejate oricum de manusi de plastic, sa mimezi condusul intr-o masina care nu are cheia in contact, sa faci poze cu un aparat fara baterie, sa canti fara sa ai firul in instrument, sa fii steril si sa futi cu prezervativ o papusa gonflabila, sa cauti aprobarea celorlalti fie si involuntar, jucandu-ti rolul prestabilit, ca si cand i-ar pasa cuiva de tine… toate nu fac decat sa iti iroseasca viata. O gura, o linie. Stanga, mai bine aici… ah, am ratat iar strada aia.. tind sa am mereu aceleasi optiuni. Am nevoie sa scriu asta ca sa o vad scoasa din mine, nu ca ar conta si as schimba ceva, dar macar sa fiu sincer cu mine, pana la capat. Sus, jos, bun, rau, mare, mic, observa care este prima optiune in antagonismele insirate aici. In fine, conteaza mai putin, cred. Am fugit ieri de mine, sute, mii de ani lumina. Iti pui mainile pe volan, subconstientul este ca un arc la orice schimbare de constanta in trafic si el te are in grija. Te tine in palme. Practic, tu faci asta, mai mult ca oricand, atunci cand fugi de tine, TU te tii cu grija in palme. Corpul se relaxeaza complet in scaun. Devii una cu masina. Esti doar o parte integranta a sistemului care mananca benzina si se invarte in cerc ca un soricel speriat. Pentru ca milioanele mele de ani lumina pusi intre mine si mine au fost cateva zeci de minute, poate 2 ore de km alergati prin oras. Prins aici. Inca o lumina in imaginile standard ale orasului noaptea. Un punct. Luminos, totusi, in noapte, dar nu mai luminos ca altele. O cifra de statistica. Cam atat. Nu stiu de ce nu am plecat. Era noapte si drum intins catre toate zarile. Dar am ramas. Din nou. Iar am facut dreapta aici, pe unde scurtez mereu. Iar ratez calea victoriei, oare? Starile astea sunt binecuvantare pentru politie. Robotei care circula regulamentar, fara sa treaca de 60 (cred ca e aproape legal asta) si fara putere sa isi demonstreze vointa. Fara vlaga. Fara expresie. Fara. Si mai am atata benzina!.. Cateodata ma intreb daca nu cumva sunt amaratul ala prins intr-un glob de plastic, transparent, destinat copiilor care il agita si se uita cum zapada artificiala il invaluie pe nenorocitul prins in formol si paralizie eterna. Imobil intr-o sfera destinata eternei rotogoliri. Intr-un univers sintetic. Steril. A fucked up trip gone bad. PJ Harvey si-a reluat incantatiile, langa mine. Ciudat cum femeile urate pot spune lucrurilor atat de simplu pe nume. Poate ele toate fac asta. Poate toate ne stiu numele, dar noi nu stim sa il auzim. Asta este strict pentru mine. Nu stiu cand va voi dezvalui voua lucrurile astea. Pentru ca simplul edit/publish nu inseamna nimic, cu adevarat. As putea continua asa destul de mult, dar imi e somn. E 9.40 dimineata. Timpul sa ma imbrac si sa ies din casa. Sa adorm iar. Vecina mea nu va fi niciodata frumoasa ca Budapesta. Nici eleganta ca ea. Dar persista sa subziste in peisajul asta incolor. Nu stiu de ce. De fapt stiu. Pentru ca vecina mea este cea care ma face sa ii acord atentie vanzatoarei dragute de la benzinarie. “Poftiti si la colega mea, va rog… “imi spune ea cu un inceput de zambet care cere o palma. “De ce donshoara, la dvs poftesc prea multi?” Intreb si o privesc incolor. Nu, vecina mea nu va trai niciodata o dimineata rece si sincera in Praga. Dar ii va oferi vanzatoarei asteia mici si dragute sansa de a experimenta asa ceva. Cu zambetul ala care denota toata siguranta din lume. Ii va oferi realitatea in care unii sunt si primesc, iar altii sunt termen de comparatie. Balast. La fel de necesar este Raul. Si din cand in cand trebuie sa il las sa iasa la suprafata. Sa se manifeste. Sa ma manifest. Cred sincer ca oamenii sunt rai nativ, ca se nasc egocentristi, cu tot ce presupune asta. In esenta, niste termeni incarcati peiorativ ulterior. Sinceri, in prima faza a dezvoltarii noastre. Cred ca experimentam insa cu adevarat rautatea abia cand descoperim bunatatea, constrangerile, compromisul. Viata. Cand ai termenul de comparatie, realizezi mereu contrariile. Toti dracii traiesc langa templu. III Tesatorii de oase Cele mai reusite manechine de prezentare sunt cele fara maini, picioare si cap. Niciodata carpele colorate care stau pe ele nu vor arata la fel de bine pe noi. (alcool) Manechinele amintite au acel necesar pe care noi nu il avem. Lipsurile. Si voi aveti mari lipsuri, dar din pacate nu acele lipsuri care sa va confere statutul de cioate goale. Cumulul de factori care trebuie atins aici este dat de perfectiune prin omisiune. Corpul este modelat perfect si este privat de elementele care nu folosesc scopului pentru care a fost creat. Nu dispera insa. Din ce in ce mai des, in ultima perioada, cioatele goale isi fac aparitia pe strazi si in Romania. Ei sunt oamenii in care vezi oglindit NEALTERAT intreaga conceptie a altuia. A unui ganditor (mai rar). A unui brand (cel mai des). Ei sunt niste concepte umblatoare. Sunt panourile de publicitate perfecte, pentru ca nu aduc nimic al lor la imaginea intregului. Iar creatorii lor sunt adevaratii campioni ai zilei. Ei au resit sa perfectioneze acest concept de panou publicitar umblator, care le striga victoria in strada, zilnic. Si le aduce bani. (alcool, resemnare, alcool). Au reusit sa stearga, intr-un mod lipsit de violenta fizica, vizibila, continutul ideatic al capului tau. Au reusit sa iti imobilizeze mainile, pentru a nu te revolta impotriva ta. Au reusit sa iti taie picioarele, pentru a nu fugi de tine. Au reusit sa creeze un cioate goale viabil, umblator, aparent viu. Un dumnezeu al marketingului, care imprastie spermatozoizi sterili si orbi. Este o mare victorie si in mod cert este un concept mai bun decat manechinul fara cap, maini si picioare care STA in magazine. Noul manechin nu arata dizgratios, pentru ca are elementele care lipsesc manechinului din magazin, chiar daca ele au doar un rol decorativ, fiind golite de continut. Noul manechin arata deci viabil social si mai ales, UMBLA. Este zilnic langa mine si incet-incet, conceptul promovat prin el isi face loc si in mine. Noul manechin nu te mai asteapta intr-un colt, pentru a fi vazut, nu se mai uita la tine din spatele geamului, ci vine direct dupa tine, se loveste de tine pe strada, vorbeste, face zgomot, se face vazut. Iti cere o tigara, iti zambeste la bar, e prietenos la concerte. Si aduce cu sine violenta subtila, psihica, violenta care induce indoiala si nemultumirea, violenta care in timp aduce schimbarea. (spasm. lumina. greata.) Iisus a fost cel mai mare publicitar din istorie. A fost Creativul prin excelenta. A pornit la drum umbrit de predecesorul sau, mostenitorul unei idei perimate si prea putin convingatoare. Si totusi, Fiul Omului a reusit ceva cu adevarat demn de amintit si astazi in editii cel putin mai colorate decat Biblia. Iisus a luat o propunere si a transformat-o in brand. Astazi, crestinismul este, in Europa, cea mai veche si mai productiva masina de vise. Mai rau chiar decat Coca Cola. Poate pentru ca sucul ala cu zahar vine de peste ocean, iar europenii adevarati inca mai au o urma de batosenie de prima progenitura fata de americani. Adica sunt conservatori, pentru cei care nu v-ati prins cu stilul meu neadecvat de exprimare. Ca sa reusesti intr-un astfel de demers trebuie sa gandesti repede. Sa anticipezi. Sa improvizezi. Mersul pe apa si excelenta matematica a pestilor sunt neegalate pana astazi. Desi Lenin se apropie destul de mult. Si Jean Claude Juncker, la reabilitarea lui Marx, vorbind despre necesitatea asigurarii egalitatii sociale. E ceva sa ai 3 elemente absolut antagonice raportandu-se la aceleasi valori si o planeta intreaga ignorand asta. Juncker, Lenin si Iisus, la aceeasi petrecere cu Adonis cel cu frunza si Thor. Inconjurati de muze. Vai, ce ratez. Am realizat zilele trecute de ce nu apelez la curve. Eu nu trebuie sa platesc pentru dragoste. Sigur, nu sunt pe atat de nobil pe cat ati putea crede, insa in mod cert increderea si respectul meu de sine sunt superioare altora. Iisus avea insa calitatea unui brand manager. El nu s-a sfiit sa se alature Mariei Magdalena. Nu doar in trup, ci si in spirit. Pentru ca Iisus folosea alte mijloace decat cele ale prea sfintei curvei, dar bazate tot pe inselaciune. Geniul sau era insa pe masura dificultatilor pe care le mostenea, primul testament fiind unul tare neprietenos, iar ta-su, genul de batran rautacios si meschin care te goneste la scara ta, dupa care este suparat ca ai plecat. Si te si pedepseste pentru asta. Sacrificiul a fost punctul culminant. Poate imaginea cea mai clara a geniului. Sacrificiu exista deja in crestinism. Dumnezeu nu a ezitat sa apeleze la el, insa intr-un mod prin care i-a ratat toata splendoarea. Dumnezeu l-a sacrificat pe om. Iisus l-a sacrificat pe om, dar i-a gasit o noua personalitate. Un nou ambalaj. Daca in primul caz, omul s-a vazut alungat si batut pentru crimele divinitatii, in al doilea caz, omul a fost sacrificat pe post de divinitate. Si a devenit astfel, divin. Pe scurt, astazi este in regula sa accepti o situatie doar datorita legitimitatii celui care o dicteaza. Nu Iisus se afla pe cruce, ci toti “spectatorii” la acest show grandios. Iisus isi juca epilogul in timp ce noi toti incepeam primul act. Acela al culpabilizarii eronate. Nu noi l-am ucis pe Iisus. El ne-a ucis pe noi. (somn) IV 1 km initiatic 3 obositi cenusii, 2 proxeneti, 4 curve. Sunt personajele cu care mi-am petrecut o seara extrem de placuta, de altfel, in Bucuresti. Pot fi personajele unui roman. Poate chiar sunt. Prea des am senzatia ca cei care ma inconjoara joaca un rol. Ca au fost angajati pentru asta. Ca sunt figuranti intr-o piesa in care eu nu stiu sa joc rolul principal. Pf… Unde eram? Era dupa 11 seara si ratasem un concert al unor prieteni, care ratasera astfel sansa sa isi dubleze publicul. Nu mai aveam niciun ban. Am luat-o pe jos de la Universitate catre Romana. Mergeam cu gulerul ridicat si, desi paseam pe umbra iernii, frigul arunca tot balastul in noi, inainte sa fuga din oras. In mine. Imi simteam ochii de sticla. Fata de mucava. Imi placea. Era frig, intuneric. Bucuresti. E surprizator cat de repede se schimba silueta schitata din umbre a unui oras, noaptea, iarna. Esti tras inapoi in timp. Nici nu realizezi cand hainele de pe tine au devenit carpe reci. Cand unghiurile drepte ale cladirilor cu pretentii de pe bulevard au devenit diforme, in intuneric, in ceata. Graffiti si geamuri goale. Caini rataciti si umbrele noptii. Esti intr-un targ medieval. Esti un calator care incearca sa devina bidimensional, ca sa fie expus cat mai putin la frig. Mergi prin zloata si te feresti din calea cailor putere care se mai alearga prin labirint. Prima femeie are parul carliontat si ceva atragator in felul in care are rimelul ieftin scurs pe obraji. Frigul este un motiv bun ca sa justifici lacrimile. Sexul. Crima. Ultima farama de lumina din tine, ascunsa mult sub gulerul ridicat, te tine insa departe de femeia cu carlionti... Ii zambesc. Nu am un foc. Este ok, merci. Biserica din spatele ei o evidentiaza mai bine. Biserica are traditie lunga in punerea in valoare a curvelor. Biserica are usa inchisa. Lacat trainic, cam cat credinta preotilor. Femeia din fata este deschisa. Prin ea, pot ajunge mai usor in rai. Daca asta vreau... Ma opresc din cand in cand si ma uit la vitrinele luminate. Imi place starea asta de vagabond. Pot merge. Pot vedea orasul, oamenii, gropile, cainii, femeile frumoase, afisele puse haotic unul peste altul, promitand o viata mai buna. Promitand iesirea din cercul asta fara iesire, inchis ermetic ca un vis al lui Chirnoaga pe care crezi ca l-ai cuprins dintr-o simpla privire. In masina, plutesti. Urmatoarele fete sunt inainte de Scala. Ironic, cladirea rece, cu nume sonor, le refuza farmecele. Si eu fac asta. Sunt 3, inalte, infrigurate, cizme inalte, minte prea curata pentru mine. Ma masoara si imi zambesc indoielnic. Pustiul asta nu pare a regular. Nici nu sunt, baby. Primul peste ma asteapta pe trotuarul de vis a vis. Ma simt ca un pusti la circ. Un neinitiat cu genunchii juliti in fata unui grup misterios, de care ai mei ma tin departe. Acum, nimeni nu ma mai tine. Acum sunt o umbra fara suflet in fata unui grup flamand. Ochii ii lucesc cand ma intreaba daca nu vreau o fata. Ii zambesc si il inteb daca el e liber. Stupoare. Rad. Tace. Plec. Merg cu mainile si mai adanc in buzunar si parca frigul m-a mai incalzit. Mi s-au lungit coltii si umbra, fara sa imi dau seama. Nii, ma… Cel mai mult imi place sa ma uit catre strazile care curg din Magheru. Sunt negre si fug de lumina slaba a bulevardului care duce, speriata, viata. Ma tin departe de ele. Nu vreau sa ma intalneasca nimeni. Tendinta sa uiti de pojghita de civilizatie este mare. Sa renasti ca un animal flamand. Ramai pe bulevard... Romana e mai animata. Ca un finish unde regasesti supravietuitorii. Putini si murdari, supti, banuitori, grabiti. Ultima ispita vine in statia lui 301. Baiatul slab cu caciula trasa peste ochi, cu placerile lui, formate din carne si fum, sau ultimul 301. Ma uit la ultima mea sansa sa ajung acasa. La caldura si la un dus, la lumina. E la stop. Ma asteapta. Ma asteapta si baiatul cu pantalonii prea largi si priviri nerabdatoare. Ii zambesc si fug catre statie. Ma uit dupa el de dupa geamul murdar si protector. Nu il mai vad. Sunt deja pe Dorobanti. Stau in spatele autobuzului si ma uit la locurile pe care le stiu atat de bine. La cei 3 pasageri, obositi, supti, cenusii. Oare unde este viata? La jivinele de pe drum? La furnicile astea care se intorc sleite la musuroi? In mine? In cei care cheltuie in gand banii pe care ii castiga altii la loto? In cei care numara ochii ademeniti, noaptea? Ma las confortabil pe scaun. Am mai scapat o data. Toti dracii locuiesc langa templu. Cele 11 porunci. Moise upgraded. Sa pui benzina si sa iti moara bateria. Sa faci vasectomie si sa afli – dupa – ca esti steril. Sa cumperi lesa si sa ramai fara maini. Sa pierzi ce ai furat. Sa te imbeti si sa dai cheie pe propria masina. Sa iesi la jogging si la faci pitt stop la McDonalds. Sa cumperi laptop in conditiile in care esti oricum legat de prize. Sa fii publicitar si sa crezi in reclame. Sa inseli amanta cu nevasta. Sa te epilezi complet si sa porti blana. Sa te intrebi daca am pus 11 sau doar 10 porunci. “My God... it’s full of starts!”... dar oare chiar este? Sau mintea lui Kubrik este mai tentanta decat realitatea? La fel cum vitraliile fac cerul mai atractiv si iti filtreaza imaginea unui dumnezeu mai prietenos. Am ajuns acasa stors. Am refuzat alternativa la ceea ce numim, uneori fara temei, viata, si am trait fiorul indepartandu-ma de el. Am coborat mai devreme, undeva aiurea, fara rost si am mers pe jos pana acasa. Timp imposibil de contabilizat, furat, timp care conteaza cu adevarat. Timp petrecut in noapte umeda si rece. Incercand sa tin vie scanteia de salbaticie aprinsa de intalnirile din centru. A murit insa inainte sa deschid usa blocului. Exact ca atunci cand eram mic si faceam rost de lumina, de Pasti. Nu mergeam la biserica; ieseam pe strada si incercam sa fac rost de la cineva care respectase toata corvoada. Incercam sa ma substitui supliciului altui nenorocit. De fiecare data, fara gres, o pierdeam inainte sa ajung acasa. Am urcat scarile gol ca apartamentele in care zac moliile care ma inconjoara. De care ma feresc. Care sunt contagioase. Care castiga, incet, incet. Nu pot sa cred ca dumnezeu este inauntrul nostru, cum ne spune cartea. Nu pot sa cred ca impart asa ceva cu ei. Nu pot sa cred ca l-am refuzat mai devreme. V I very much prefer the rotten side of a fruit. Whenever I feel sick, there is a turning point in which I feel the nasty part of me waking up. There is no other way of describing it. It makes me grin, it takes away all the pain inside, it makes me feel like a flying arrow defying life. It makes me feel alive. It makes me wake up from whatever self pitying mood I’m into. It makes me wanna fuck you and everything. It makes me wanna hurt you and don’t even enjoy it till the end. Eu: neata femeie, bine ai revenit Eu: si mai ales, la multi ani. Ea: e maine Eu: stiu ma Ea: aham Ea: dar revenirea? Ea: cu aia ce e? Eu: nu ai fost plecata? Ea: eu, nu. Tu nu ai mai dat niciun semn. Eu: aha Eu: ok Eu: eram pe aproape deci Ea: oarecum.. Ea: ti-am zis eu ca snifing is bad for your health Eu: snifin got boring Eu: really boring Eu: everything did actually Eu: deci acum sunt average like Ea: nu te cred Eu: what about you, r u that clean, sugar? Eu: no vice, no notin? Ea: doar dorintza mea bolnava e sa am o viatza cuminte. Sa fiu cu cineva ok. Prostii. Eu: sincer, asta este complet deviant Eu: si mai ales imposibil Ea: de ce ai plecat? Adica e ok sa vbm? Cred ca e deja treaba mai veche de 2 ani. E ciudat ca vbm at all. Macar sa stiu de ce mi-am pierdut unul din cei mai buni prieteni. Eu: imi pare rau de faza cu "unul dintre cei mai buni prieteni" Eu: doar ca intr-un anumit moment eu am simtit ca nu pot continua treaba Eu: asa ca am inghetat-o Ea: se intampla... Eu: cred Ea: nu arunc cu pietre Eu: stiu Ea: era asa de-o discutzie.. stii ca batranii aia care fart ca nu mai au nici o jena Eu: stiu Eu: de fapt Eu: asta este si motivul pt care incerc stangaci sa vbsc cu tine Eu: cu sincope Ea: da, esti chiar neobisnuit de volubil azi; ce e cu tine? Eu: acum de fapt vbsc cu tine pt ca mizez pe faptul ca vei pleca si nu o sa ne mai vdm niciodata Ea: auzi? tu de cand ai tonul asta de american blazat? Eu: nesimtirea tine oamenii departe Eu: era in mine mereu, ca pachetu de guma mai vechi pe care l-am descoperit Eu: dar abia acum Eu: il scot in fata serios Ea: macar te distrezi. Ea: tre sa plec ca am o tona de lucru azi. Dar mi-a placut acest nou obicei al tau; sa il astept curand sau mai trec niste ani pana sa vbm ca oamenii? eu nu intzeleg ... de acum incolo daca vad un tip inteligent cu care mi-ar placea sa vb ma duc si mi-o trag cu el ca sa dispara din viatza mea Eu: lasa-ma sa ma gandesc, nu stiu ce sa raspund aici Eu: spor? Ea: nu trebuie eram retorica. Spor si tzie la ... aaaa. Whatever. Inhibitiile nu ajuta nimanui. Linistea exterioara si vulcanul dinauntru. O reiei de unde ai ramas. Cercei, piele, tatuaje. Urme rosii pe tine si ranjete. Tacerea se aude cel mai rau in capul tau. Acolo unde rasuna tot ceea ce este mut in afara. Un barbat a dat din coate, s-a frecat si impins cu altii pentru a ajunge mai aproape de tribuna, unde densitatea te sufoca. Unde femeile si copiii aproape se pierd in masa barbatilor. A muncit sa ajunga langa nucleu. Hainele aproape se rupeau, prinse intre cei prin care incerca sa se propuleseze. Aproape isi atinge obrazul de cotul celui din dreapta. Ii simte sudoarea. O calca pe picior pe femeia din spate. Le simte rasuflarea si strigatele. Tocuri si mult fard. Acolo striga o data cu ei si priveste inspre tribuna, unde politicianul isi joaca rolul. 5 metri, cel mult. Mai mult nu se poate. Vede fetele hotarate si betele groase si lungi ale celor din garda de corp. E vacarm si e cald si totul se invarte. E praf si e sudoare. Inhibitiile nu ajuta nimanui. Acolo isi detoneaza centura. Acolo intestinele lui se contopesc cu obrazul femeii din spate si cu expresia bodyguardului din fata lui. Doar pentru o clipa, pana cand totul nu devine cenusa si mazga pe asfalt. Doar atat. Gemete infundate si palme. Inhibitiile nu ajuta nimanui. Ma mai tii minte, Florentino? Nu cred ca aveam mai mult de 8 ani cand m-am indragostit prima oara. Sigur, ceva aventuri aveam deja la activ, cu receptionera de la cabana nu-stiu-care, din Busteni, unde mergeam cu bunicii, si cu o coafeza din cartier. Ambele aveau undeva la 20 de ani, erau blonde, inalte (cel putin asa tin eu minte, dar inaltimea nu a fost niciodata punctul meu forte) si mi-au promis ca ma vor astepta sa cresc. Eu aveam cam 6 ani. Acum insa, la 8, simteam fiorii aia dubiosi pe care nu stii sa ii identifici, pentru prima oara, pentru o fata oarecum de varsta mea. Si ea putin mai mare, dar cu un an, doi. O chema Florentina. Am cunoscut-o la bloc la bunica-mea. Ea statea acolo, eu veneam vara in vacanta. In curtea blocului care forma un mare U, noi, baietii, ne cataram in copaci, jucam fortbal si ne bateam sub privirile cadanei care imi fermecase vara. Tin minte cum intarziam seara ca sa fiu in preajma ei, in timp ce bunica-mea ma striga tot mai alarmata de la etajul 2, iar Florentina ma ignora regal. Dupa cateva zile, reusisem sa imi fac semnalata prezenta alesei inimii mele. Cazusem cu bicicleta in apropierea ei si reusisem sa nimeresc o balta plina de frunze, deci aratam ca un mic soldat de elita plecat in misiune. Cel putin asa imi placea mie sa cred. In realitate aratam ca un pusti care cazuse cu bicicleta intr-o balta plina de frunze. Dar asta era mai putin important. Florentina ma observase si imi zambise. Sau rasese alaturi de prietenele ei, de mine, dar, din nou, asta este secundar si interpretabil. Cert este ca seara aia am plecat acasa emotionat. Si murdar de frunze si noroi. Dimineata m-am trezit plin de speranta pentru idila care se infiripa, m-am urcat pe pervazul lat de la dormitor, m-am uitat in curte, sa vad cine este pe afara si am vazut... scris mare, pe jos, cu creta: Victor prostu. M-a daramat descoperirea. Aveam sa aflu mai tarziu, in acea zi amara, ca Florentina avea un ales, un pusti schilod, usor mai mare ca mine, unu' care locuia acolo si ii cucerise atentia demult. El scrisese avertismentul pe jos. Nu avea tupeul sa imi spuna in fata, dar ma lovise dur pe la spate. Am ales totusi sa nu lupt. Fusesem rusinat in fata intregii curti. Ce rost mai avea? Am plecat la ai mei peste doar 2 zile si am revenit la bunica-mea abia peste cateva luni, fara sa o mai vad pe ea... Cred ca aveam deja spre 20 de ani cand am iesit in curtea blocului bunica-mii. Parea mult mai ponosit si fusese parcelat in parcari si alte locuri fara farmec. Eu aratam deja traznet, cum ma stiti. Aveam deja primul tatuaj, aveam cioc, jeansi LTB, ce mai! Zeu. Undeva pe o banca, sub brazii din care cazusem de mai multe ori, era un grup de animale tinere, ca mine. M-am apropiat cu mersul meu leganat de roller, am aruncat un "buna" in timp ce am trecut lejer prin fata lor si am inregistrat, cu gura semi cascata, ca obosita care clefanea seminte si arata debalazat ca dracu' era ea. Florentina. Trasaturile pareau acolo, dar latite, acoperite de cosuri, cu un tricou largit sub care ghiceai sanii lasati, in papuci, cu seminte in mana, bot si la picioare. Nu stiu daca m-a recunoscut. Nu stiu daca l-a ghicit pe Victor prostu in smecheru' care se legana cocos prin fata lor. Dar pentru mine nu mai conta. M-am fatait inca jumatate de minut prefacandu-ma ca ma uit dupa dracu' stie ce, m-am intors agale si am plecat sus, la bunica-mea. Eram pregatit sa trec mai departe. Tu mai mai tii minte, Florentino? VI Pasta de dinti, cd-uri, bomboane, prezervative cu striatii, prezervative cu striatii si gust de bomboane, vans, tombole, mana intinsa, muschi feliat (subtire), fistic, fisting, femei care miros a bomboane cubaneze de portocale (supte), becuri, cuverturi, aglomeratie, zgomot. Balci. Frecvente. Multe. Dar nu gri, cum sunt cele care ma linistesc. Cele care ma ascund. Care ma ascund? Cacat, cele care ma formeaza. Asta e adevarul. Viata mea e compusa din multe tonuri de gri. Amestecate intre ele. Fara bine / rau. Alb / negru. Moral / imoral (moral? dupa cine? pentru cine?). Sus / jos exista doar ca sa te pozitionezi fata de cine te fute. In viata sau in toaleta publica. Apropo de toaleta publica, am clipocit si eu prin urbe zilele astea. Nu cautam nimic. Incercam doar sa traversez orasul. Nu stiu ce e mai condamnabil. Sa incerci sa traversezi orasul sau se iesi la cumparaturi de Craciun. Macar cei care ies dupa un cos plin impins pe roti, o coada nostalgica la casa, 4 pungi, 3.27 ore in trafic, injuraturi cu necunoscuti (in spate stau aia mici), nu inceraca sa traverseze nimic. Poate doar o criza. Dar si aia e estivala. Sarbatori fericite. Daca le mai gasiti. Daca nu, incercati pe net, ca in Bucuresti s-au cam epuizat. Cand eram mic, sarbatorile erau frumoase. Sarbatorile erau mai subtile decat azi. Sarbatorile nu inseamnau neaparat tone de ambalaje, cat oamenii care le daruiau. Ma simt la un milion de ani distanta de pustiul ala. E ciudat. Cand ma gandesc la mine, azi, sunt mai departe pustiul cu breton si soare in ochi. Mereu julit. Mereu planuind ceva. Nu stiu cine e blazatul care se uita la noi din oglinda, azi. '89 a insemnat pentru mine un zid in drumul luminos pe care o apucasem. Pentru noi, pentru generatia mea de pusti de 8, 9 ani, "revolutia" a intrerupt o monotonie bine acceptata. Intre cozile pentru laptele vandut in sticle a caror greutate pare sa-mi fi oprit cresterea in inaltime si partidele lungi de fotbal, jucate unde astazi sunt parcate 68 de masini, stiam sa savuram soarele puternic dar parca nu asa de arzator ca astazi, tevile cu cornete, prastiile, scoala cu cheia de gat, leapsa prin santierele patriei, chiulul la temele de vacanta. Nu exista, pentru noi, impuls sexual; grija era a parintilor, dar altfel ca astazi; nu erau raufacatorii pe care ii vezi astazi la televizor; gastile aveau onoarea de a se bate "in parte" si fara arme. Dincolo de nostalgia proaspatului pionier care visa la snurul albastru (o urasc si astazi sincer pe Elena Papuc, ultima detinatoare a distinctiei pentru scoala nr 15), viata era altfel. Chiar era. In '89, s-a intamplat insa ceva. Tata pleca la munca (nu exista job), desi o auzeam pe mama, prin usa bucatariei, cum pleda impotriva. Eu nu aveam voie sa ies afara si, culmea, nici sa merg la scoala, desi era sambata si aveam cele mai frumoase ore (intre care, doua ore de desen!). Incertitudine, imagini greu de inteles la tv, speranta pentru mai bine a alor mei. "Revolutia". Greu de tradus pentru un pusti aflat inca in clasele primare, sentimentul de frica, de nesiguranta, a insotit cvartalul nostru linistit toata iarna. Vecinii nu mai erau cum ii stiam. Vorbeau urat si se purtau ciudat unii cu altii. Soarele de primavara a inceput sa ne trimita iar pe noi, aia mici, la paine, lapte, "ciunga". Primul soc a fost cand am ajuns "la paine", iar cei 10 lei din mana mea mi-au asigurat o paine, in conditiile in care, in mod normal, luam 2 si jumatate (sau doua si restul era comisionul muncii mele). Preturile vajaiau pe langa mine. In cateva saptamani, ma obisnuisem ca monedele mele de 5 lei nu mai aveau nici o valoare reala. Ultimul strat de mortar revolutionar peste copilaria mea a fost guma Turbo de 100 de lei. 100 de lei! Ireal. La cateva saptamani dupa, deja ceream prietenia unei fete. Fumam prima tigara furata de la bunica. Chiuleam prima oara de la scoala. Treceam spre adolescenta, in ritm de Queen si Scorpions. Cresteam. Am crescut. Iar fiorul ala a ramas in spate. Este atat de intuneric, incat nu imi dau seama daca am ochii inchisi sau nu. Incerc sa clipesc, dar cateodata, lipsa unui stimul puternic te face sa iti pui intrebari serioase asupra ta. Asupra existentei tale. Prin stimul, inteleg durere. Frica. Excitatie. Te ranesti ca sa vezi ca inca simti. Ca inca esti. Te face sa te gandesti la cei care se inteapa zilnic. La narcomani. La diabetici. Toti ar putea sa ia o pauza de realitate. Ar merita asta. Culoarea sangelui pe impurul imperial imperios isi striga nemurirea. Imi place asta. Am sa incerc sa o retin. Poate gasesc momentul sa o strecor intre “dati-mi 4 mere foarte verzi si tari. Nu, nu vreau rosii. Nu, nu sunt nou prin cartier...” Primul strigat de durere ma surprinde. Nu va fi urmat de inca unul. Durerea nu exista decat in anticipatia ta. Durerea poate fi conditionata. Ca dragostea. Durerea dispare deci dintre elementele primordiale si devine un lux. Un artificiu. Un moft. Ca dragostea. Demonstratie. Un pumn bine plasat intre coastele 2 si 3 va genera strigatul de durere la nici o secunda de la momentul in care pumnul s-a oprit la 2 cm de coaste. Durerea este in mintea ta. Trupul raspunde doar unui impuls launtric, nu unei actiuni exterioare. Sa zicem ca esti cu spatele. Sa zicem ca iti bei cafeaua planuind nimicul. Sa zicem ca iti mai creezi un scenariu in care iti justifici inca o zi furata aici. Acelasi pumn de mai devreme, care de aceasta data isi atinge tinta, va genera un strigat asemenea celui de mai devreme. Aici insa prim planul il are surpriza. Strigi pentru ca esti surprins. Strigi pentru ca ai impresia ca ai fost depistat in timp ce iti analizai sacosa goala a sufletului. Demonstratie incheiata. Violoncelul isi continua mersul impleticit. Eu incerc sa ma misc si realizez ca sunt infasurat intr-o patura. Sintetica. De-a dreptul de plastic. Falsa. Nu o inteleg. Ma zgarie pe mana si imi dau seama ca nu este o patura; sunt fasii de ceva. E transperanta. Sunt pe jos, infasurat in transperanta. Ok. Ma ridic, fara perceptie, fara coordonate. E inca prea negru in mine ca sa inteleg ceva. Merg spre baie, printre carti aruncate pe jos. Carti si sange. Ar suna poetic daca nu ar fi partea cu sangele, care, in mod cert, nu poate fi decat al meu. Sper. Piciorul drept e partial acoperit de sange inchegat. Alte elemente de film capitalist, gen curve, sticle sau cutii goale de cocacola raspandite prin casa, nu sunt. Asta pentru ca nu am bani de curve, nu beau cocacola, si sunt genul de gospodar care arunca imediat pe geam sticlele si paharul de care nu mai are nevoie. In mod exemplar, vecinii nu mai parcheaza sub geamul meu. S-or fi gandit sa imi lase mie locul ala de parcare. Ce dragut!... Ma bag in cada si dau drumul la apa rece pe mine, pe picior. Am 2 degete facute terci in calorifer. As rade de felul in care arata, daca mi-as simti fata. Probabil ca nu am cazut de acord asupra vreunui aspect oarecare, candva, in timpul conversatiei avute cu mine. Continui sa accept starea asta de larva si incerc sa imi imaginez durerea. Daca o pot simti cand nu este acolo, daca o pot face martora omului din mine, a esecului divinitatii mele, atunci inseamana ca o pot avea oricand. O pot simti si chema fara sa misc un deget. O pot gusta, sarata si groasa ca sangele, gros si tacut precum catifeaua. 21 de linii intrerupte pe un dreptunghi alb inseamana o parte din mine, una importanta si orice neavenit, orice OM, poate vedea asta. Ma poate vedea pe mine in timp ce imi sorb cafeaua planuind nimicul, gandind un scenariu in care imi justific inca o zi furata aici. Doar ca eu stiu. Eu astept. EU nu voi fi surprins. Am buzele arse. Stau in pat si sug o acadea cu hasis. Durerea a gasit pana la urma drumul catre piciorul meu si se instaleaza cu exuberanta. Ma devoreaza. Cand imi mangai cicatricile, intru in legaura cu mine, cel de demult. Imi caut cu obstinatie trecutul. Un om isi pierde identitatea pe masura ce se departeaza de trecut. Atributele sale se schimba in timp, iar persoana respectiva ajunge sa devina un om complet diferit de el insusi. Fragmente mai raman, dar prea putine. Cel mult cateva schije. Regasite cateodata in privire. Ca blazatul care se uita la pustiul din memoria mea. La fel ca in buletinele noi. Te agati de o poza facuta in urma cu 10 ani. Nu mai arati la fel. Nu mai esti persoana aia. Totusi, poza aia veche este identitatea ta, iar tu pastrezi legatura cu trecutul. Cand poza se schimba, legatura e pierduta. Trecutul este schimbat, updatat, iar tu devii alta persoana. Una care incearca totul. Una care are nevoie de vicii. Ce faci insa cand te plictisesti si inca repede? Cand ai incercat totul? Droguri, alcool, dragoste. Ratezi intreaga idee a dependentei. Iar eu am nevoie sa fiu dependent. Poate de aia imi caut cu obstinatie trecutul. Il caut pe pustiul ala care inca nu descoperise viata. Sau, cine stie, poate atunci era inca viu. Eram. Ea: Spune-mi ceva dragut. Eu: … Ea: wow , ok. Data viitoare, imi dai ceva tau? Eu: daca ai ceva al meu, imi poti face vraji, stii asta? Ea: credeam ca fac deja asta Ea: momentan as zice ca ma descurc cu vocabularul si cu ochii Ea: dar na, you never know, va trebui sa te risti si sa iti asumi ca s-ar putea intampla asta Eu: da, ochii sunt ce trebuie Eu: si nu numai Ea: ce faci cand nu faci ce faci? Ea: cand esti singur Eu: oricat de pompos ar suna, incerc sa imi retraiesc starile mele, alea care get me started / down. Alea care ma definesc. Am vazut ca pe masura ce te lasi angrenat in iuresul cotidian, te indepartezi de ele. Ajungi sa uiti cine esti, la un moment dat. Iti schimbi parerile, pasiunile, nu mai intelegi de ce iti placea un anumit ceas sau un anumit artist sau de ce te pasioneaza art deco. Iar eu nu vreau sa pierd astea. Am o mare apetenta pentru melancolie / nostalgie, fara incarcatura negativa, cum le percepe lumea. Eu: sau, daca vrei un raspuns mai scurt: beau. Ea: Crede-ma, inteleg exact ce zici Ea: De fapt, te-am intrebat intentionat ca sa imi confirmi asta, cumva Eu: devin asa transparent? n-as vrea. De dragul discutiei, macar. Ea: Deloc. De aia ti-am si zis ca ma enervezi, ca esti misterios. Doar ca intuiam asta despre tine. Ea: Pari melancolic... De la muzica la ce scrii Ea: La cum vorbesti Eu: stii ce imi place mult? Cand e vremea AIA, dupa 23:00, toamna, cand ai cerul ala deschis, din cauza norilor. Noaptea aia alba, parca. Imi place sa ies sa ma vantur aiurea prin oras. Si mi-am dat seama ca revin des in aceleasi locuri. Pe aceleasi trasee. E pustiu si e asa.. primordial, de-a dreptul. Eu: imi da un charge de parca as fi pe speed Eu: as musca din oameni, atunci Ea: Pe unde te plimbi? Eu: intre trecutul meu si trecutul care ma fascineaza. Noaptea, pe toate strazile alea ale lui Eliade Ea: Imi place ca desi in aparenta esti asa pe golaneala, ai asa o chestie romantico-nostalgica Ea: Ca razboiul Eu: Laters, ok? Nu e nimic special in ceea ce ma priveste. Azi stiu. Suntem o gramada de tipi din astia. Cu ochi albastri, care stiu sa minta. Mai frumos sau mai transparent. Purtandu-ne cicatricile deghizate in tatuaje. Ascunzandu-ne dupa barba. Care fug de responsabilitati. Care nu vor sa treaca dincolo de bariera dupa care vedem mult mai repede ca altii. Care tanjim dupa singuratate, in bratele voastre. Care iti spunem din start ca nu vei imbatrani cu noi. Care avem incredere doar in noi. Sau dimpotriva. Nu e nimic special in ceea ce ma priveste. Durerea a adormit. Imi imaginez ca fac pasi in benza asta in care cred ca sunt. Mental, merg. In lipsa totala de lumina in care ma aflu, nu stiu exact ce fac. Nu stiu cat de sus imi este mana. Continui. Fie sa merg, fie sa stau pe loc, tintuit in intuneric. Bataile inimii s-au rarit pana la o mia parte. Acum, fiecare a devenit un gong mut care numara secolele, mileniile. In zeroul care ma inconjoara, nu respir. Nu am ce. Totul este in mine, si este surd. Pana si tatuajele imi dispar. Momentele de rascruce sunt pentru privilegiati. Doar atunci poti sa ai certitudinea ca esti om, pentru ca dumnezeu i-a dat omului puterea sa aleaga. Numai omul poate face gestul suprem, egoist rezervat doar lui. Care este gestul? Nu ti-ai dat seama? Ce-ai alege daca ai fi in locul meu? Ce aleg eu sa fac este sa deschid ochii. Lipsa intunericului este accentuata de sunetul sangelui navalindu-mi in urechi, in vene, in buze. Inima isi revine. Timpanele percep direct iadul din mine. Toti dracii locuiesc langa templu. VII
Petale pe un pai She smells like sweat and cum and orange. And she lies back moaning. For me. Because of ME. Making me feel God once more. Hiding my insecurity. It’s like this that I’ve spent my last months. Feeling the highs and lows of what some might fear to experiment. Pleasure, to the extreme. Lust. Love, maybe. ‘’hei’’. Uitasem de ea. Imi zambeste, goala, ascunsa sub o perna cu model idiot. E ciufulita. E haioasa ca un caine care asteapta ceva de la mine. Intreb alb: ‘’iti chem un taxi?’’ Nu ma intind. Nu este stilul meu. Totul este scurt, cuprinzator (sau poate nu, dar nu regret) si la obiect. Nu ma gandesc de doua ori inainte de a spune NU, nu sun a doua zi. Nu mai fug de expresia used-up, has-beens; voi, toti, toate. Eu. Ma uit cu scarba superioara la cei care “au reusit”. Au reusit pe dracu… Un pahar de whiskey, o linie de ketamina. Mno, e mai ieftina decat orice or lua aia in filmele alea. Sa-l vad pe Morrison ca rezista la asa ceva. La fiecare party unde nu mai ai motiv sa zambesti fara ea. Unde nu intelegi de ce se simt asa bine ailalti. Cu fiecare aditie luata nervos cu o gura lunga de whiskey, cand crezi ca doza anterioara nu isi mai face efectul ca ieri. Cu fiecare album pe care il pui, inchizi lumina, te abandonezi patului si o cauti. Pana ajungi la acelasi album, aceeasi pozitie, aceeasi rutina. Nervos, fara rabdare, fara timp sa astepti ca sa intri exact in starea de ieri. Pana nu mai mergi la niciun party, pentru ca iti dai seama ca nu pentru oameni te duci acolo. In fiecare seara. Pana cand numai auzul acelui album te conditioneaza ca pe javra lui Pavlov, iti usuca buzele si iti dilateaza pupilele fixe. Zi de zi. Crazy eyes and fat cats. Broken dolls and dead rats. Lumina este abia schitata, iar perdeaua portocalie este usor desprinsa in colt… se vede chiar si in obscuritatea in care ma scufund. Candva cred ca aveam transperante. Cred. De cateva saptamani, spal vase intr-un birt jegos. Este doar pentru vara. La toamna am sa ma apuc de o afacere. Sau poate dau la teatru. Am auzit ca alea de la teatru sunt tare bune. Moaa, artiste! Mare branza sa te batai pe scena, cu dialogul invatat de acasa. Unde este spontaneitatea? O gura, o linie. In alta viata cred ca am fost cu una care terminase teatrul. Chiar am fost! In alta viata…. Sunt optiuni pentru toata lumea, asa cum si spatiu este. Doar timp nu ne este dat. O gura, o linie. O data la un milion de rasatiruri se naste Prometeu. Este facut din piatra, iar cand ii simti prezenta, nu poti sa iti retii fiorul. Norocosilor, privirea lui de smarald le dezvaluie adevarul. Si atunci? Atunci, il omoram. Imi place asta. Poate am sa scriu o carte. O carte despre droguri, pasiune si nostalgie. Despre razvratire. Despre mine. Sau poate plec sa vad lumea. O gura, o linie. Orasul asta e prea mic pentru mine. Da, asa este, sau mai bine zis eu sunt prea mare pentru el. O gura, o linie. Toti dracii au plecat de langa templu. Nu mai e nimeni acum. O gura, o linie. O gura, un sarut...un sarut, doi ochi verzi, ca iarba, primavara cand crudul vietii te sufoca…flori de mar, flori de mar…cum dracului continua mizeria asta de cantec, nu mai stiu…o gura, o linie, asternut moale si sani albi, o gura, un fior, o linie…rar, mana ta pe fruntea mea, un sarut, atingerea unui inger, o gura, o linie, suvita…un nufar, mare, mare cat regretele mele, o umbra de foc…o linie…un tren fara zgomot…un album prea scurt, o linie..linie..linie..linie.
0 Comments
Leave a Reply. |
NOWHERE. And fast.Celor care, în ciuda tuturor temerilor, credem mai departe în steaua noastră. AUTHORO utopie în 5 capitole individuale, în senzații și imagini, trăită de Victor Vava Ferezan. CUPRINS
|